Surs: Wikipedia. Pagini: 24. Capitolele: Articol (gramatic ), Verb, Infinitiv, Indicativ, Timp, Substantiv, Conjunctiv, Verb modal, Adjectiv, Pronume, Condi ional, Numeral, Adjectiv posesiv, Pronume personal, Articol hot rat, Imperativ, Gerunziu, Pronume nehot rat, Diatez, Participiu, Aspect, Pronume relativ, Mod verbal, Pronume posesiv, Pronume de int rire, Articol nehot rat, Pronume demonstrativ, Parte de vorbire flexibil, Pronume reflexiv. Extras: In numeroase limbi, modul infinitiv este o form a verbelor prin care se denume te ac iunea exprimat de acestea intr-o manier general, in general f r a preciza timpul, num rul sau persoana. Acolo unde exist, infinitivul are in general cel pu in o parte din urm toarele caracteristici: Aceste caracteristici nu pot ins fi folosite pentru a defini infinitivul, intrucat i alte forme verbale au acelea i propriet i. Astfel infinitivul poate fi definit precis numai in cadrul fiec rei limbi in parte, dar nu i in general in toate limbile in care apare. Infinitivul in limba roman este un mod nepersonal i in general nepredicativ (v. predicativitatea infinitivului). Exemple de verbe in forma de infinitiv: a spune, a lucra, a cobori. In lucr rile romane ti de gramatic infinitivul este ales ca forma reprezentativ a verbelor i folosit pentru a vorbi despre acestea in modul cel mai general, atunci cand nu intereseaz o form particular a verbului. Dic ionarele explicative romane ti sau cele bilingve folosesc tot forma de infinitiv in cuvintele-titlu, adesea omi and particula a. Prin compara ie, limba aroman nu are decat forme de infinitiv lung (cantare, durnjire), iar verbele sunt date in cuvintele-titlu ale dic ionarelor in forma de indicativ prezent, persoana I singular: lucredzu, cunoscu etc. Infinitivul romanesc are dou forme, numite in lucr rile mai vechi timpuri. Una este forma propriu-zis de infinitiv (de exemplu a veni), care poate fi numit infinitiv nontemporal, caracterizat prin lipsa valorilor tempo...